O găsim în flora spontană ca plantă erbacee, anuală sau bienală. E denumită și ciulinul roșu și poate fi cultivată pentru proprietățile sale medicinale. Are tulpini puțin ramificate, frunze opuse, alungite, flori albe de tip 5 (petale), ușor lipicioase, amplasate spre vârful tulpinii.
Partea utilizată: Rădăcinile care se culeg primăvara (martie-aprilie) sau toamna târziu (IX-XI)
Principii active: Saponozide triterpenice
Acțiune farmacologică: Expectorant, diuretic, depurativ, vermifug
Recomandări majore: bronșite, tuse de diverse etiologii- în faza de cocțiune. ( E un adjuvant bun în formele de Covid ce produc inflamații acute ale căilor respiratorii superioare).
Alte recomandări: Uz intern- Dermatoze și afecțiuni urinare; Uz extern: plăgi, eczeme, furuncule
Mod de administare: Decoct- 1 lingurită rădăcină la o cană cu apă, se administrează 3-5 linguri/zi. Se poate prepara și sub forma unui macerat la rece, caz în care doza poate să crească până la maximum 8 linguri pe zi. Pentru uz extern se foloselte sub forma spălăturilor locale.

